Dumnezeu este pe deplin iubitor și pe deplin sfânt.
Ca să înțelegi unde îți este locul, trebuie să înțelegi cine este Dumnezeu. El este pe deplin iubitor și pe deplin sfânt. Dragostea Lui ne atrage la El. Sfințenia Lui explică de ce nu putem pur și simplu să ne întoarcem acasă prin puterile noastre.
„Dumnezeu este dragoste.”
„Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt.”
Când te gândești la Dumnezeu, pui accentul pe dragostea Lui, pe sfințenia Lui – sau pe amândouă deodată?
Adesea credem că dragostea și dreptatea sunt opuse. Dar în Dumnezeu ele sunt una. Sfințenia înseamnă că Dumnezeu este măsura binelui. El este lumină și în El nu este deloc întuneric. Dragostea înseamnă că El dorește binele adevărat al creației Sale. Dacă Dumnezeu ar trece cu vederea răul, victimele ar fi uitate, iar lumea ar rămâne stricată. Dacă doar ar pedepsi răul, niciunul dintre noi n-ar trece testul. Biblia ne arată că Dumnezeu este dragoste sfântă – o dragoste prea adevărată ca să închidă ochii la rău și o sfințenie prea bună ca să fie crudă.
Simțim această tensiune: conștiința ne spune că dreptatea contează, dar inima noastră tânjește după milă. Doar în Dumnezeu se întâlnesc aceste nevoi. Crucea este locul unde dreptatea lui Dumnezeu și dragostea lui Dumnezeu se întâlnesc.
Dumnezeul a cărui sfințenie nu trece cu vederea răul este același Dumnezeu a cărui dragoste nu ne părăsește. Pas cu pas, Biblia arată cum dragostea sfântă pune lumea din nou în rânduială.
Și asta este esențial: adevărul acesta arată de ce avem nevoie să fim salvați, nu doar să ni se arate drumul. Și tocmai acest adevăr explică de ce avem speranță.
Texte biblice
„Dumnezeu este dragoste.”
„Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt.”
„Dreptatea și judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea și credincioșia sunt înaintea Feței Tale.”
Gândește-te la asta
- De ce este o veste bună că dragostea lui Dumnezeu este și sfântă – iar sfințenia Lui este plină de dragoste?
- Se potrivește felul în care înțelegi tu dragostea sau dreptatea cu felul în care le definește Dumnezeu?
Dacă Dumnezeu este dragoste, de ce nu iartă pur și simplu?
Pentru că dragostea adevărată spune adevărul despre rău și despre prețul păcatului. Dacă Dumnezeu ar „trece pur și simplu peste” rău, n-ar arăta dragoste față de victime. Ar fi necinstit față de rana pe care o lasă păcatul. În Biblie, dragostea și dreptatea sunt prietene. Iertarea este o milă care costă. Creștinismul afirmă că Dumnezeu Însuși plătește acest preț. Răul este judecat și, de aceea, păcătoșii sunt primiți cu brațele deschise.
Este sfințenia ceva aspru, plin de interdicții?
Sfințenia este frumusețea morală a lui Dumnezeu. Gândește-te mai puțin la un regulament și mai mult la lumina soarelui pentru suflet. Înflorim când trăim așa cum ne-a creat El să trăim – ca peștele în apă. Sfințenia este atmosfera vieții alături de Dumnezeu. Este bunătatea în care crește dragostea.
Este judecata lipsită de dragoste?
Judecata este hotărârea dragostei de a ocroti ce iubește. Să nu-ți pese de rău ar fi lipsă de dragoste. Minunea creștinismului este că judecata și mila lui Dumnezeu se întâlnesc. El apără dreptatea, dar, plătind El Însuși prețul, deschide o cale pentru milă. Așa arată dragostea sfântă în fapte.
De ce pare că „Dumnezeul din Vechiul Testament” este mânios, iar „Dumnezeul din Noul Testament” este iubitor?
Împărțirea aceasta nu ține. Vechiul Testament este plin de răbdarea și dragostea lui Dumnezeu. Noul Testament vorbește deschis despre judecată. Este o singură poveste despre un singur Dumnezeu. El aduce mereu laolaltă dreptatea și mila. Crucea nu schimbă caracterul lui Dumnezeu. Îl arată – dragostea sfântă, la vedere, în fața tuturor.
