Peste prăpastia pe care n-o puteam trece, Dumnezeu a întins un pod prin Isus.
Isus – Dumnezeu Fiul – S-a făcut om ca să stea în locul nostru. El a trăit viața desăvârșită pe care noi n-am putut-o trăi, apoi a suferit moartea pe care o meritam noi, purtând judecata lui Dumnezeu în locul nostru. Învierea Lui dovedește că plata a fost primită. Ce n-am fi putut câștiga niciodată, Dumnezeu ne dă fără plată: drumul spre casă este deschis.
„Hristos… a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiți, ca să ne aducă la Dumnezeu.”
Ce înseamnă pentru tine că Dumnezeu Însuși a plătit prețul ca să te aducă acasă?
La cruce se vede dragostea sfântă a lui Dumnezeu. Isus – Dumnezeu Fiul – a stat în locul nostru. El a luat asupra Lui pedeapsa pe care o merita păcatul nostru, ca să ne împace cu Dumnezeu. Nu este vorba de cineva din afară care intervine; este Dumnezeu Însuși care plătește prețul. Dreptatea nu este ignorată; ea este satisfăcută pe deplin. Dragostea nu este doar un sentiment; este o faptă prin care te dăruiești pe tine însuți. Gândește-te la un judecător care nu poate ignora legea, dar îl iubește pe vinovat – așa că plătește el însuși amenda, ca să se facă dreptate. În Hristos, Dumnezeu Însuși ne plătește datoria.
Dar hai să privim mai adânc. Imaginează-ți că cineva drag ție are o datorie care îl va distruge. Nu ridici din umeri și nu spui „Asta e, ce să-i faci”. Dragostea te împinge să o plătești tu – chiar dacă te costă mult. Exact asta a făcut Dumnezeu. Crucea nu este teologie abstractă. Este locul unde dragostea lui Dumnezeu a luat asupra ei judecata dreaptă a lui Dumnezeu, ca tu să poți veni acasă.
Învierea este dovada. Când Dumnezeu L-a înviat pe Isus din morți, a arătat că plata a fost primită, că puterea păcatului este zdrobită și că moartea este învinsă. Învierea dovedește că Isus este Cel care a spus că este. Dacă Isus este încă mort, ne pierdem vremea. Dar dacă este viu, tot ce a spus El este adevărat. Speranța nu este o iluzie. Este garanția că Dumnezeu face toate lucrurile noi, începând cu tine.
Texte biblice
„Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.”
„Hristos a murit pentru păcatele noastre… a fost îngropat și a înviat a treia zi…”
„Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”
Gândește-te la asta
- Ce îți spune despre Dumnezeu faptul că El Însuși a purtat judecata?
- Cum îți schimbă învierea felul în care te gândești la moarte și la speranță?
Nu este crucea o nedreptate – un Dumnezeu care pedepsește pe altcineva, un nevinovat?
Întrebarea pornește de la o înțelegere greșită a Sfintei Treimi. În Isus, Dumnezeu Fiul primește de bunăvoie judecata, ca să ne aducă la Dumnezeu. Tatăl și Fiul nu sunt în conflict; au aceeași voie și același scop. Gândește-te la felul în care scrii cu mâna dreaptă: tu și mâna ta nu sunteți în conflict; aveți o singură intenție. Dreptatea lui Dumnezeu nu este satisfăcută prin mutarea vinei pe o altă făptură, ci prin faptul că Dumnezeu Însuși plătește prețul. Nu este un abuz; este dragoste care se dăruiește pe sine.
De ce să cred în înviere?
Pentru că se sprijină pe fapte istorice solide. Cea mai veche mărturisire de credință creștină (1 Corinteni 15:3–8) a apărut la doar câțiva ani după eveniment. Mormântul era gol. Adversarii n-au putut arăta trupul. Iar ucenicii înfricoșați au devenit martori îndrăzneți, care și-au dat viața pentru mesajul lor. Teorii precum furtul trupului sau halucinațiile nu se potrivesc cu faptele. Dacă Isus a înviat cu adevărat, ce a spus El despre Sine este adevărat, iar speranța nu este doar o dorință.
Ce se întâmplă cu oamenii sinceri din alte religii?
Sinceritatea contează, dar realitatea contează mai mult. Dacă cineva ia cu toată sinceritatea medicamentul greșit, sinceritatea nu-l va vindeca. Creștinismul este diferit: nu noi urcăm la Dumnezeu; Dumnezeu coboară la noi prin har. Dacă Isus a înviat, a-L ignora înseamnă a refuza leacul. Evanghelia este o veste bună pentru că este o salvare deja împlinită, nu un plan de dezvoltare personală. Dumnezeu îi întâlnește pe cei care Îl caută acolo unde sunt – dar îi întâlnește în Hristos.
De ce numai prin Isus? Nu este prea îngust?
Da, este exclusiv, așa cum și un tratament este exclusiv: pentru o anumită boală există un singur leac. Dar este și uimitor de deschis: invitația este pentru toți, indiferent ce ai făcut. Creștinismul nu spune „fii destul de bun ca s-o meriți”. Spune „primește ce s-a făcut pentru tine”. Poarta strâmtă se deschide spre cea mai largă primire. Isus n-a spus că El este o variantă printre altele; a spus că El este Calea. Dacă acesta este adevărul, nu există veste mai bună.
