Dorul pe care l-ai simțit dintotdeauna are un răspuns.
Niciodată oamenii n-au avut atâtea moduri de a ține legătura între ei, și totuși ne simțim singuri. De ce? Golul acesta adânc din suflet nu este întâmplător. Este dorul de casă – dorul după Dumnezeu. Biblia spune că suntem despărțiți de Cel care ne-a făcut. Și iată afirmația uimitoare a Bibliei: poți ști, chiar acum, că Îi aparții.
„V-am scris aceste lucruri ca să știți că… aveți viața veșnică.”
Când te simți cel mai mult acasă și când simți că încă îți cauți locul?
Viața veșnică înseamnă să-L cunoști pe Dumnezeul cel viu (Ioan 17:3). Gândește-te la dorul acela de casă care nu trece niciodată de tot. Biblia vorbește tocmai despre această dorință. Siguranța mântuirii înseamnă să te încrezi în Cel care a străbătut toată distanța ca să te găsească.
Căutarea noastră după un „acasă” începe și se termină într-o relație plină de dragoste cu Dumnezeu. Relațiile se clădesc pe încredere. Nu poți iubi pe cineva profund fără să crezi ce spune. Dacă Dumnezeu a lucrat în istorie prin Isus Hristos și a făcut promisiuni, a te încrede în El este de fapt un act de smerenie. Cum alegem să ne încredem în Dumnezeu? Îl credem pe cuvânt.
Siguranța mântuirii se sprijină pe ce a făcut Dumnezeu, nu pe starea ta de azi. Biblia spune că poți ști că ai viața veșnică (1 Ioan 5:13) și că pacea vine din faptul că suntem socotiți neprihăniți înaintea lui Dumnezeu prin credință, nu pentru că suntem buni (Romani 5:1). Nu noi urcăm până la Dumnezeu. El coboară la noi.
Întrebarea la care trebuie să răspundem nu este „Am făcut eu destul?”, ci „A făcut El destul?”. Învierea este răspunsul lui Dumnezeu: Da.
Texte biblice
„V-am scris aceste lucruri ca să știți că voi, care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveți viața veșnică.”
„Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.”
„Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.”
Gândește-te la asta
- Cum ar arăta să-L cunoști pe Dumnezeu personal – nu doar să crezi că există?
- Dacă ai fi sigur că ai viața veșnică, cum s-ar schimba felul în care privești întrebările spirituale?
Cum poate cineva să fie sigur de ceva atât de mare cum este viața veșnică?
Încrederea creștinului nu privește la sine, ci la Dumnezeu. Greutatea stă pe El, nu pe tine. Chiar și o mână care tremură se poate ține de un Mântuitor puternic. Primii creștini n-au spus „Străduiește-te mai mult”. Ei au spus „A înviat!”. Încrederea lor era în caracterul lui Isus Hristos și în învierea Lui. Dumnezeu a lucrat în istorie și promite iertare celor care se încred în Fiul Său. De aceea, siguranța mântuirii înseamnă pur și simplu să-L crezi pe cuvânt.
Nu este siguranța aceasta o aroganță – sau chiar ceva periculos?
Certitudinea devine toxică doar atunci când este despre noi. Siguranța pe care o dă Evanghelia este despre Hristos – și asta ne face mai blânzi. Cei mântuiți prin har nu mai au nimic de dovedit. Smerenia crește, pentru că nu avem cu ce să ne lăudăm. Recunoștința crește, pentru că totul este un dar. Rezultatul nu este că-i privim pe alții de sus; rezultatul este smerenia.
Nu cumva este doar ce ne-am dori noi să fie adevărat?
Creștinismul începe cu o afirmație despre realitate. Noul Testament te invită să verifici faptele (vezi 1 Corinteni 15). Dacă Isus a înviat din morți, speranța este reală, nu doar un sentiment. Iar mesajul nu este tocmai ce ne-am dori să auzim: ne spune că suntem păcătoși care nu se pot mântui singuri. Mângâierea este reală, da – dar doar pentru că vestea este adevărată.
Și dacă nu simt nicio schimbare – pot totuși să fiu sigur?
Sentimentele sunt reale, dar se schimbă. Siguranța mântuirii se sprijină pe o promisiune și pe o Persoană. Gândește-te la căsnicie: nu te trezești în fiecare dimineață simțindu-te căsătorit, dar legământul rămâne în picioare. Cu timpul vei vedea schimbări – dorințe noi după Dumnezeu, întristare pentru păcat, dragoste pentru oameni. Dar temelia ta este Hristos, nu emoțiile tale schimbătoare. Rămâi aproape de Isus; dragostea crește pe măsură ce crește relația.
